Producător · Accesorii pentru modă și casă
O scurtă istorie a nasturelui: el există de milenii, dar la început a fost o podoabă cusută pe haină, nu o închizătoare. Nasturele cu butonieră, așa cum îl cunoaștem azi, se răspândește în Europa în secolul al XIII-lea. De atunci materialele se schimbă – os, metal, sidef, corozo, plastic – dar principiul rămâne același.
Ce este nasturele
Nasturele este un obiect mic, de obicei rotund, care se coase sau se montează pe haină și trece printr-o butonieră sau o buclă pentru a o ține încheiată. În sens mai larg numim nasturi și elementele decorative cu formă asemănătoare. Cuvântul bulgăresc pentru nasture, „kopche”, este vechi și apare în diferite forme dialectale; în limbajul colocvial se aude uneori „kobche”, dar forma literară este „kopche”. În engleză nasturele este button, în germană Knopf, în franceză bouton.
Istoria nasturelui în Antichitate – podoabe, nu închizători
Arheologii descoperă obiecte în formă de nasture, realizate din scoici, os și piatră, vechi de mii de ani. Ele au găuri pentru cusut, dar au servit mai ales ca ornament, semn de statut sau amuletă. Hainele din Antichitate se prindeau în principal cu cingători, șireturi și fibule – ace metalice cu arc, asemănătoare acului de siguranță de azi. Romanii și grecii foloseau fibule și broșe, nu nasturi cu butoniere.
Acesta este un detaliu important: nasturele în sine este vechi, dar ideea de a-l trece printr-o fantă din material vine mult mai târziu.
Evul Mediu și nașterea butonierei
În secolul al XIII-lea apare în Europa butoniera – o fantă întărită în material, prin care trece nasturele. Este o mică revoluție tehnică. Hainele pot acum să se muleze strâns pe corp, fără să fie cusute direct pe persoană. Moda profită rapid: pe mâneci și pe fața hainelor se înșiră zeci de nasturi mici, care devin simbol al bogăției.
Nasturii din acea vreme se realizau din os, corn, lemn, metal și material textil. În marile orașe apar bresle ale nasturarilor, care protejau meșteșugul și stabileau standarde de calitate.
Secolele XVIII și XIX – industria nasturelui
În secolul al XVIII-lea nasturele este un adevărat obiect de bijuterie în îmbrăcămintea aristocratică – din argint, metal aurit, email, porțelan, chiar cu miniaturi pictate. În același timp crește producția de nasturi metalici mai simpli pentru uniformele militare. Nasturii de uniformă cu embleme în relief rămân până azi un exemplu clasic de nasture ca purtător de identitate.
În secolul al XIX-lea industrializarea face din nasture un produs de masă:
- mașinile de ștanțat permit producția de serie a nasturilor metalici;
- nasturii din sidef din scoici de midii devin standardul pentru cămăși;
- apare corozo – sâmburele palmierului tagua, numit „fildeș vegetal”, care se prelucrează ca osul și se colorează ușor;
- se impune și măsurarea în linii (ligne), folosită și astăzi.
Secolul XX – materialele plastice și moda de masă
La începutul secolului XX apar primele materiale plastice – cazeina, celuloidul, mai târziu bachelita. Ele permit nasturi în culori și forme pe care materialele naturale nu le pot oferi. După cel de-al Doilea Război Mondial rășina poliesterică înlocuiește treptat majoritatea materialelor în confecțiile de masă: este ieftină, rezistentă, suportă spălarea și poate imita cornul, sideful sau piatra.
În aceeași perioadă se dezvoltă și nasturii metalici montați prin presare – nasturele de blugi și capsa, care nu se cos, ci se montează cu mașina. Ei însoțesc ascensiunea denimului și a îmbrăcămintei de lucru.
Nasturele astăzi
Astăzi nasturele îmbină funcția, designul și istoria. Mărcile de modă folosesc nasturi cu logo gravat ca semn de autenticitate, iar îmbrăcămintea sustenabilă readuce interesul pentru materialele naturale – corozo, lemn, cocos, corn. În același timp poliesterul rămâne principalul material în producția de masă datorită prețului și calității stabile.
| Perioadă | Rolul nasturelui | Materiale tipice |
|---|---|---|
| Antichitate | podoabă, amuletă | scoică, os, piatră |
| Secolele XIII–XVII | închizătoare cu butonieră, semn de statut | os, corn, lemn, metal, material textil |
| Secolul XVIII | bijuterie, însemn de uniformă | argint, aurire, email, porțelan |
| Secolul XIX | producție de masă | metal ștanțat, sidef, corozo |
| Secolele XX–XXI | funcție și branding | materiale plastice, poliester, metal, materiale naturale |
Ce putem învăța din istoria nasturelui
Istoria arată că nasturele a fost întotdeauna mai mult decât o închizătoare. A vorbit despre statutul proprietarului, despre apartenența lui la o armată sau o breaslă, iar astăzi vorbește despre marcă. De aceea și în îmbrăcămintea modernă merită să îl alegeți în mod conștient: materialul, finisajul și logoul nasturelui fac parte din povestea colecției.
Dacă doriți un nasture cu caracter istoric, acordați atenție nasturilor din corozo, folosiți de peste un secol, sau clasicilor nasturi metalici cu emblemă în relief, urmași ai nasturilor de uniformă.
Nasturii în tradiția bulgară
În portul popular bulgăresc nasturii și închizătorile au, de asemenea, un loc special. Nasturii din argint și metal, paftalele și diversele închizători decorative făceau parte din îmbrăcămintea de sărbătoare și erau adesea transmise între generații. Ele arată că și în Bulgaria nasturele a fost în același timp un obiect practic și un semn de apartenență, bunăstare și gust.
Polkom – tradiție și producție modernă
Polkom este un producător bulgar de nasturi cu peste 30 de ani de experiență. Oferim nasturi din materiale naturale, sintetice și metalice, precum și realizare după designul dumneavoastră – inclusiv cu logo și emblemă în relief. Trimiteți o cerere și vă realizăm o mostră pentru colecția dumneavoastră.
